Now we can't be lovers, we aren't even friends.

[Katharina van der Wall]

• Îl auzi și clipi, apoi își aminti că îl băgase în bagajele cu haine. Se roti pe călcâie, și se așeză pe canapea, începând să scotocească prin mormanul de haine din bagaj. Se încruntă, căci nu reușea să-l găsească și își mușcă buza cu putere. Nu voia să piardă caietul ăla. Nu doar că desenase portretul lui Marc, dar erau scrise cu cerneală invizibilă, lucrurui pe care nu ar fi fost în stare să le recunoască altcuiva. Își mușcă buzele și înghiți în sec. Tresări când Marc vorbi cu ea, și își ridică privirea spre el, clătinând din cap.
  Ești așa dezordonat, se plânse și îl urmări cu privirea, apoi începu să strângă hainele, împachetându-le într-un teanc ordonat. Zâmbi când zări caietul pe fundul valizei, și își umezi buzele, așezând lucruri aranjate, înapoi în bagaj. Luă caietul și-l răsfoi, ținându-și respirația când văzu că nu mai era desenul cu Marc acolo. Se albi la față fără aști asta, și inima începu să-i bată mai repede. Se ridică de pe canapea, și trânti nepăsătoare caietul pe masă, începând să caute prin rucsac. Scoase aparatul foto, câteva cărți printre care și două manuale, și un caiet vechi plin de desene, pe care-l aruncă neglijentă pe podea, uitând că majoritatea desenelor erau cu Marc. Blestemă în gând, căci nu știa ce făcuse cu desenul cu el. Nu că ar fi fost ceva ieșit din comun, căci avea desene cu mai mulți colegi, dar știa ce scrisese acolo, și la naiba, asta o făcea agitată.