but baby, it's cold outside .!

[Katharina van der Wall]

• Deși nu-și mai simțea palmele, nu și le scoase din zăpadă, ci continuă să și le țină strânse în pumni, unghiile provocându-i răni adânci/ Suspină, dorindu-și să-l fi putut omorî ea. Doar pentru că fusese o scârbă, și îi omorâse mama, atunci când avusese cea mai mare nevoie de ea. Își dori să nu plecat de lângă Marc. Acum, mai mult ca oricând avea nevoie de el. Tresări când brațele puternice ale șatenului o înconjurară, ridicând-o din zăpadă, și îl privi, continuând să plângă încet. Se lipi de el, suspinele agravându-se, și își ascunse chipul la pieptul lui, agățându-se disperată de el. Probabil dacă nu ar fi fost în acea stare, atingerile lui ar fi tulburat-o. Dar acum nu putea lua în seamă asta. Cuvintele ce i le spusese tatăl ei îi răsunară în cap necruțătoare.
  -Spune-mi că nu e adevărat. Te rog, dacă-ți pasă puțin de sănptatea mea mintală, spune-mi că nu a spus că el a omorât-o, suspină cu nasul în paltonul lui și se lipi și mai mult de acesta. Ridică privirea după ce o sărută pe creștet și îl privi în ochi, fără a se opri din plâns.