Witch, please

[Colin Hawkeye Rovson]

• Piciorul lui se misca instinctiv, batand in loc ritmul de doua masuri. Si chiar daca melodia se canta ceva mai lent si mai dulceag, el ii dadu inainte pe acelasi ritm alert.
  " So now as I gather armour, bits and pieces here and there, I think about examples: how you act, and what you dare. 'Cause you never know who's watching or how far that story goes... and where'er that Lady is I hope she knows"
  Se dadu in stamba la final, trebuia sa recunoasca. Isi juca degetele... doar ca se incurca. Iar ceea ce trebuia sa se termine in glorie deplina se prabusi cu un sunet inalt, vibrant, facandu-l pe Hawk sa se aplece in timp ce i se parea ca pune cineva o pisica sa-i zgarie vertebrele.
  Se lasa linistea pentru o clipa indelungata.
  " Scuze" se facu auzita vocea lui Hawk, mica si pitigaiata.
  Isi musca buza intr-o strambatura tensionata si se intoarse incet -foarte incet- pentru a se uita in sus la Arlin. Asta il facu sa-si aminteasca brusc cu cine era si ce facea. Asa ca incepu sa chicoteasca, amuzat de propria lui incetineala. Niciodata nu-i iesise atunci cand dorise sa se dea mare. Asa ca renunta repede la idee, bucurandu-se de moment. O batu pe Soimeanca pe genunchi.
  " Foarte bine, ritmaci irlandez"