Dirty Hands

[Fantine Tholomyes]

Pe langa cei trei lupi fiorosi care semanau cu niste bestii de fier acoperite cu o blana cenusiu-fumurie, mai era inca un detaliu care ii atrase atentia in mod deaosebit si care poate nici macar nu putea fi numit delatiu, fiindca se impunea prin poportii imense. O lumina diafana cu sclipiri rosiatice ce producea mici scintelatii la fiecaremiscare.Era un lup, unul asemanator ei, asemanator celor trei.Sigur era o vraja care ar fi trebuit sa o sustraga, sa o atraga prin maretia ei, sa o haucineze , sa-i trimita gandurile de la misiunea ce o avea, de la misiunea pentru care sacrificase prea multe…
Se avanta cu si mai mult patos in lupta, distrugand si injunghiind cu dintii carnea vie acoperita de blana, lasand in urma doar sange si schelaituri.Se schimbase mult, poate prea mult, incat « lebada alba » murise pentru totdeauna, lasand demonul din ea invie, lasand lebada neagra sa-si amestece penele de smoala printre firele moi de blana roscovana.
Privea inca vrajita salturile lupului de lumina, si ochii i se faceau mari cand observa ca acesta defapt nu lupta impotriva ei, ci chiar i se aliase. Putea fi sigura ca un dusman era lichidat, iar pe umerii ei era pusa responsabilitatea celorlalti doi lupi. Nu !avea sa-si concentreze puterile pentru a-l lichida peu nul dine i, incercand sa sclipuiasca un plan.Avea nevoie de unul dintre ei, pentru a descoperi misterul ascuns in spatele atator indicii, atator jertfe si valuri de sange…
Actiona sigur si prudent cu mult mai multa incredere, stia ce avea de facut si stia ce isi doreste, incat se impaca cu gandul ca il lasase pe Colin departe de gandurile sale, departe de toata povestea asta…Se putea descurca singura, fara a mai face alte jertfe.
Era puternica!
Nu se gandea deloc de unde ar fi putut sa apara cretura de lumina, fiind prea ocupata de lupta sa...
Lasa totul sa mearga de la sine, fiind mai sigura ca niciodata ca va reusi!