The world owes you nothing

[Melanie K. Gulden]

I want to be different. If everyone is wearing black, I want to be wearing red.
*Anyone*

• Melanie îşi dădu părul după ureche şi se încruntă spre foaia albă de hârtie. Pentru prima oară era în 'pană de cuvinte'. Avea atâtea de povestit şi totuşi, nimic pe care ar fii putut să-l pună pe hârtie. Ca şi cum dacă ar împărtăşi toate acestea cu altcineva nu ar mai fii la fel.
  Nici măcar formula de adresare nu o scrisese încă. Stătea pur şi simplu la o masă din Ceaunul Crăpat şi se întreba ce să-i scrie mamei ei. Avea ciudata impresie că ultimele evenimente ar face-o puţin prea entuziasmată, i-ar trezi speranţe şi vise de mult uitate. Aşa că se hotărî că avea să umple scrisoarea cu vorbe goale, evitând lucrurile importante.
  
  Scrijeli primele cuvinte în cerneală verde, apoi se opri. Se simţea vinovată. De ce...? Nu făcea nimic rău... sau cel puţin nimic de care s-ar simţi în mod normal vinovată. Nu o minţea pe mama ei, doar evita să spună câteva lucruri care ar fii rănit-o. Era acesta un lucru rău?
  Îşi trecu mâna prin păr frustrată, apoi îşi sprijini fruntea de palmă. Mai scrise câteva cuvinte reci, prea atente parcă, apoi împături hârtia scrisă pe jumătate şi o legă cu o bucată de panglică subţire. Îl furişă în buzunarul de la geantă şi îşi puse coatele pe masă.
  
  În faţa ei se odihnea o cană simplă umplută cu ciocolată, frişcă şi scorţişoară. Oftă şi începu să o joace printre degete. Niciodată nu o deranjase singurătatea însă îi lipseau puţin dealurile verzi ale Irlandei şi livada conacului Marciei. Căsuţa ei din pădure era cea mai preferată, normal, însă i-ar fii plăcut să mai treacă şi pe 'acasă' câteodată.