The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James ridică din sprâncene la auzul cuvintelor ei, apoi păşi lent spre ea, fără să o scape din ochi. Pentru el, Melanie striga 'distracţie'. Îşi înclină capul într-o parte, privind-o. Distanţa dintre ei era de o răsuflare şi bărbatul îi simţi mirosul parfumat cu o plăcere ciudată. Îşi ridică cârligul încet şi îi urmări linia maxilarul cu vârful de metal. Zâmbi.
  'Vom vedea,' spuse, cu o sclipire sigură în ochi. Era un sentiment ciudat faptul că nu prea ştia nici el ce voia să spună cu asta. Melanie era frumoasă, şi părea deşteaptă. Părea destul de tare pe poziţii şi nu se lăsa păcălită. Ar fi fost un pirat bun.
  James se îndepărtă de femeie, ridicând o sprânceană şi cercetând restul casei fugitiv. Nu prea îl interesau condiţiile în care avea să îşi petreacă noapte, nici felurile de mâncare, însă îi plăcea să vadă reacţiile lui Melanie atunci când strâmba din nas. Preferă să nu se mai aşeze de data aceasta şi păşi în încăpere până ce ajunse la o mică vitrină cu bibelouri şi fotografii puse în rame argintii. Melanie nu era în niciuna.
  Luă un bibelou în mână, îl plimbă din mână în cârlig, şi îl aruncă uşor în sus, prinzându-l apoi în mână. Continuă să facă asta cât timp îşi reîndreptă atenţia spre femeie.
  'Deci Mel. Cum ai ajuns să locuieşti aici?' întrebă el, zâmbind. 'Adică, presupun că îţi dai seama că nu e chiar comun să dau peste o cabană în mijlocul - Oh... nu e de valoare, nu?'
  Se opri din a jongla cu micuţul bibelou alb şi o privi cu o expresie neştiutoare, ca şi cum nu şi-ar fi dat seama că poate să distrugă cel mai de valoare obiect din acea casă.