The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie îl privi cum se apropia de ea, simţind metalul rece al cârligului atingându-i-se de maxilar. Deşi îl privea în ochi fără expresie, îi era frică. Se întrebă dacă nu făcuse o prostie că îl lăsase pe James în casa ei.
  Melanie îi observă de mai aproape trăsăturile, bucurându-se de acest prilej pentru a-l studia. Avea ochii de un căprui ciocolatiu strălucind de sarcasm, lucru care Viperina avea o presimţire că nu se schimba prea des. Mâna îi ţâşni câţiva centimetri în sus, ca pentru a-i atinge obrazul, însă şi-o opri la timp. Alt lucru pe car îl observă era că James era cam murdar.
  Inspiră încet, dar uşurată, atunci când bărbatul se îndepărtă de ea. Cârligul lui o cam înspăimânta şi nu prea ştia ce ar putea face dacă s-ar ajunge la dueluri. Îşi aminti de spiritul dur şi războinic al Marciei şi se întrebă de ce nu semăna mai mult cu ea. Mama ei, deşi o iubea mult, era prea moale din punct de vedere fizic.
  Îl privi pe James cum apucă un bibelou de pe raft. Tresări şi îl privi cu ochi mari. Aceea era de fapt mica statuie din porţelan ce îl reprezenta pe tatăl său. O primise de la Marcia înainte să meargă la Hogwarts şi o preţuia enorm.
  Strânse din dinţi şi îl privi cum o învârte în mână, apoi începe să o arunce în sus. Zâmbi la auzul cuvintelor sale, încercând să-şi destindă maxilarul.
  - Ba da, răspunse ea, ridicând din sprâncene. De fapt, chiar e de valoare. Aş prefera să o pui la loc, însă ştiu că nu o vei face.
  Încercă să se liniştească. Cu toate că pusese o vrajă de 'anti-spargere', nu se simţea prea comfortabil stând lângă James, văzându-l cum îl arunca şi-l prindea ca pe o minge nefolositoare.