The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James zâmbi la auzul cuvintelor ei, expresia de inocenţă dispărând de tot. Ridică din sprâncene, apoi puse preţiosul bibelou înapoi pe raft, făcând în acelaşi timp o plecăciune adâncă, uşor batjocoritoare.
  'Haide, nu înţeleg de ce te îndoieşti de mine,' spuse el, ridicând din sprâncene, cu o oarecare seriozitate pierdută prin sarcasm. 'Nu ţi-am dat niciun motiv să nu ai încredere în mine.'
  Ridică din umeri.
  Observase trăsătura neîncrederii la multe persoane din jurul lui şi niciodată nu reuşise să se abţină să nu jongleze cu părţile sensibile ale acesteia.
  Îşi ridică şi îşi privi cârligul printre gene. Îl amuza faptul că oamenilor din jurul său i se părea că era o armă puternică, de care să se teamă, pe când el vedea acel cârlig ca şi o mână de metal.
  Îşi ridică privirea spre Melanie, apoi luă ceaşca de ceai de pe masă, sorbind o înghiţitură.
  'Prea puţin zahăr,' glumi el, zâmbind ironic.