Witch, please

[Colin Hawkeye Rovson]

• Melodia ii era necunoscuta, chiar daca isi imagina cu usurinta acordurile pentru chitara. Probabil ca o sa vina -foarte, foarte curand- si ziua in care o va stresa pe Arlin sa-i cante iar melodia, numai de dragul de a o auzi si de a-si da seama cum poate sa o transpuna pentru chitara. In felul asta ar putea sa o aiba mereu intr-un coltisor al mintii si al sufletului. Inainte sa isi dea seama, incepu sa bata ritmul cu degetele in materialul blugului. Frumos. Melodia chiar ii prindea. Iar vocea Arlinei era parca facuta pentru asta. Nu avea acea nota sobra, iar tonalitatile usoare transformau cantecul intr-o joaca inocenta, sincera. Isi inchise ochii, amintindu-si sa-i redeschida pentru a putea privi in continuare alergatura degetelor ei pe clape.
  " Uau, Arly.... Nici macar nu aveam habar ca poti sa canti asa" spuse cand piesa se termina, deopotriva incantat si uimit.
  Mai stia doua persoane care cantau la pian, insa numai pe una reusise sa o auda pana atunci. Insa, daca era sa traga linie, Arlin iesea prima. De ce? In primul rand, canta bine. Nu putea sa-i reproseze ceva. Iar in al doilea rand, stilul ei era mai cald. Nu era ahtiata dupa o perfectiune a tehnicii. Insa atunci cand schimba melodia, Hawkeye casca gura, recunoscand piesa.
  " Nu te cred" sopti el, complet captivat.