I will always find you

[Ian Richter]

• Ian lăsă un zâmbet uşurat şi larg să-i inunde faţa. I se părea ciudat să-i spună mulţumesc sau ceva, aşa că cea mai bună modalitate să-i arate că se bucure că urma să vină cu el era să zâmbească. Îi plăcea faptul că nu ezitase fals înainte să accepte, ci doar îşi pusese gândurile pe tavă, directă, fără să se ruşineze. Îi plăcea asta.
  O văzu cum se străduieşte să îşi 'repare' piciorul şi se pregăti să renunţe la planurile cu plimbarea. În fond, dacă nu putea să se plimbe cu ea, avea să stea în casă toată ziua cu ea, jucând şah vrăjitoresc sau cine ştie ce altceva.
  Dar apoi, Ian nu era deloc genul care să renunţe aşa de uşor. Zâmbi şi se apropie de ea, oferindu-i braţul cu palma în sus. Îi luă mâna cu cealaltă mână a lui şi îi împleti degetele cu ale sale.
  - Poftim, făcu ea simplu. Acum voi putea să te ajut ori de câte ori vei avea nevoie şi nu vom fii separaţi.
  Îi zâmbi şi o porni cu ea încet spre uşă, plănuind o plimbare lungă, înceată şi 'dragonoasă', uitând cu desăvârşire de planurile lui răzbunătoare.