Witch, please

[Arlin van Iver]

• Rosi toata, dar continua sa cante. Poate melodia ar fi sunat mai bine, cantata de o orchestra. Tchaikovsky era idolul ei. Avea mai multi idoli, desigur, insa el era unul dintre cei mai apreciati. Ii iubea muzica, si se intreba cum ar fost viata fara acest geniu. Fara mintea sa, fara ideea lui.
  " Colin, nu fi modest. Tu esti cel uimitor." reprosa satena. Parul ei ramase la aceeasi culoare, si stia ca asa va fi multa vreme, pana ii va trece.
  Se opri din cantata, si se intoarse spre Colin.
  " Ia un loc." Pianul era un instrument.. mai greu de mainuit. Incepu cu ceva usor. Apasa cateva clapite, una alba, cea neagra de deasupra, inca o data cea alba, inca o data cea neagra, de cinci ori. Apoi, ii lasa mana libera lui Colin. Poate, se vedeau la fel de uimitori, ca intr-o oglinda, insa varianta feminina/ masculina. Ea nu putea minti. Colin se pricepea. Poate si ea se pricepea, insa nu se lasa astfel cuprinsa de narcisism. Isi aminti ziua in care atinse pentru prima data clapele unui pian. Fusese un moment magic. Insa si o durere de cap, deoarece nu stia inca sa cante. Isi musca tensionata buza inferiora, si il privi pe Soimean. Ea era plina cu toata rabdarea din lume.