The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie îşi dădu ochii peste cap. Desigur, încă nu uitase discuţia despre încredere. Se întrebă cum reuşise să se bage şi în chestia asta. De ce nu putuse ea să stea frumos în cameră şi să nu deschidă uşa la străini ca o fetiţă cuminte?
  - Desigur, mormăi ea inteligibil.
  O enervă mai tare decât ar fii trebuit să o enerveze simplul fapt că James stingea şi aprindea veioza într-una. Inspiră adânc în piept şi încercă să se calmeze, doar ca să îi deschidă într-un sfârşit fără niciun rezultat.
  Şi, în sfârşit, calmul şi rigiditatea ei se crăpară şi se făcuseră ţăndări.
  Aşa că începu să exagereze.
  - O da, făcu ea încet, cu un calm periculos. Făcu câţiva paşi spre el până când ajunsese foarte aproape de el susţinându-i privirea. Tu eşti perfect, Hook. Cum ai putea tu să enervi pe cineva?
  Puse un accent sarcastic pe porecla lui şi în acelaşi timp îi prinse încheietura cu cârligul şi îl aduse în faţa ochilor. Îl studie cu atenţie, calm şi fără expresie. Era argintiu şi ascuţit, la fel de capabil în a ucide ca şi o sabie.