The world owes you nothing

[Melanie K. Gulden]

• Oftă, jucându-se cu toarta cănii, plictisită. Nu-şi ridică privirea, pentru că oricum nu avea să se îndrepte către nimeni, chiar dacă va reuşi să recunoască pe cineva. Era prea închisă în ea pentru socializare.
  Îşi ridică privirea când îşi auzi numele, căutând sursa acelui mic cuvând din trei litere. Înalt, brunet, slab. Niciuna dintre aceste trăsături nu o ajutară să-l recunoască. Doar urechile.
  - Colin! făcu ea, surprinsă.
  Îi zâmbi. Îşi aminti de Ochi-de-Şoimul atât de inteligent şi drăguţ, din cauza faptului că el rămase acolo undeva în memoria ei. El era primul om în afara familiei ei ce se purtase drăguţ cu ea. Îi oferise haina o dată când ei îi era frig şi acel gest micuţ nu avea să îl uite niciodată.
  - Ce faci aici? Aşază-te! îl grăbi ea, făcându-i semn spre scaunul din faţa ei.
  Îi atrase atenţia un zgomot în zona uşii de la intrare. Studie fugitiv scena. O fată tocmai se lovise de uşă cât timp încerca să iasă. Melanie încercă să nu judece.