I will always find you

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Freyja intinse ezitanta mana, nestiind daca era bine sau nu. Insa intr-un final accepta sa se agate de Ian, simtindu-se ciudat si multumind Cerului ca nu era genul careia sa ii transpire palmele. Degetele lor impletite ii dadea o senzatie de si mai multa siguranta, iar Freyja se simtea ciudat, dar si bine in acelasi timp, deoarece nu isi mai impletise niciodata degetele cu ale altcuiva.
  "Multumesc, Ian", sopti ea, miscandu-si lent picioarele, pentru a nu-si inrautati starea.
  Se intreba de unde rabdare pentru ea, caci de obicei oamenii o considerau o ciudata, si nu prea o bagau in seama. De obicei, cei din Casa ei, o tratau cu raceala, nu vorbeau cu ea decat ca sa o jigneasca, si nici macar nu incercau sa se arate politicosi sau sa vorbeasca de ea cand nu era de fata. Iar cei de la celelalte Case o evitau, pentur ca o considerau la fel ca ceilalti Viperini, ceea ce nu era deloc asa. Insa in 7 ani la Hogwarts, Freyja incetase sa mai incerce sa lege prietenii cu persoane care nu o placeau. Iar cele care o placeau erau atat de putine.