The world owes you nothing

[Melanie K. Gulden]

• Melanie încuviinţă din cap când Colin o luă din loc de la masa ei. Nu aştepta să stea prea mult. De fapt, nimeni nu stătea prea mult cu ea, dacă nu era blocat sub câteva tone de apă, pe fundul lacului.
  Oftă şi mai luă o înghiţitură din ciocolata ei, cu o expresie amuzată. Era drăguţ să sperii oamenii. Îi dădea un fel de idee cum că Jobenul nu greşise să o trimită la Viperini.
  Îl urmări pe tânărul Şoimean cum se îndreaptă spre uşă. De fapt, nu spre uşă, ci spre fata ce se lovise de uşă. Melanie ridică din sprâncene când observă modul în care o prinse de umeri. Se părea că erau destul de apropiaţi, cei doi.
  Colin îi spuse ceva fetei cu părul alb, însă ea nu răspunse. Melanie privi pe jumătate cu gândul în altă parte scena. Asta, până când cineva deschise uşa şi îi lovi pe cei doi.
  Nu cineva. James. Melanie simţi cum inima i se opreşte în loc pentru câteva momente din cauza surprizei. Făcu ochii mari şi mai că se băgă sub masă. Însă îl cunoştea destul de bine pe James pentru a ştii că o dată ce intra într-o cameră, nu mai aveai cum să scapi de el. Oftă şi îşi lăsă capul în mâini cât timp bărbatul le spusese ceva probabil sarcastic celor doi de lângă uşă.