The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Maxilarul lui Melanie se încleştă, privindu-l. Inspiră şi expiră încet, susţinându-i privirea câteva secunde, înainte să se poată controla din nou. Îi dădu drumul încheieturii cu cârligul lent şi privi în jos spre mâna ei.
  - Hmm, făcu ea, depărtându-se de el. Dacă vrei să dormi în patul ăsta, te rog să te duci să faci un duş. Nu te supăra, dar miroşi puţin ciudat.
  Spusese toate aceste pe un ton normal, polititcos, distant. Oftă şi privi în jur ciudat, punându-şi mâinile în şold.
  - Dacă mai ai nevoie şi de altceva, mă găseşti în camera mea, spuse ea, luând-o cu paşi mari spre uşă. O deschise şi ieşi din încăpere, oferindu-i un zâmbet fugitiv lui James.
  Străbătu holul cât putu de repede şi închise uşa de la camera ei. Privi patul de zordonat şi cartea pe care plănuise să o citească doar cu câteva ore în urmă.
  Se întrebă ce era la James ce o făcea atât de nervoasă. Îi distrugea toată apărarea pe care o proiectase de-a lungul timpului şi o aducea până la limită, clocotind înăuntru până nu mai putea să se controleze. Nu îi plăcea să fie aşa, pentru că nu cunoştea această persoană. Şi ei îi era frică de lucrurile necunoscute.
  Se întrebă dacă bărbatul îi va asculta sfatul, sau va fii aşa de încăpăţânat încât nici asta nu avea să facă. În orice caz, ea avea să stea cuminte în camera ei, până când i se va face foame sau îi va trebui la baie.