The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie se trânti în pat şi auzi paşi pe coridor. Ciuli urechile. Paşii duceau spre camera principală... se opreau... apoi veneau înapoi. Melanie rămase nemişcată când James trecu pe lângă camera ei, apoi se destinse când auzi duşul pornit.
  Expiră uşor şi se ridică puţin stângaci din pat, îndreptându-se spre dulap. Se simţea prea... fecioară în rochia asta care îi aluneca de pe umeri. Avea nevoie de ceva ce i-ar fii dat puţin mai multă încredere.
  Ce tot vorbea, era în casă. Nu o vedea nimeni, în afară de James. Şi nu avea să înceapă să se aranjeze pentru el. Pufni amuzată la gândul acela şi se reîndreptă spre patul deranjat. Se opri şi se uită prin jur, puţin confuză. Habar nu avea ce să facă cu propriul corp. Nu putea să doarmă, asta era sigur, nu avea să citească pentru că nu va înţelege nimic. Se hotărî să se ducă să-şi recupereze ciocolata din sertarul din bucătărie.
  Asigurându-se că încă se auzea duşul, Melanie merse până în bucătărie şi luă vreo două pachete de broscuţe de ciocolată şi multe batoane cu caramel Încuiate. Se întoarse în camera ei şi le aşeză turceşte pe pat, hotărându-se să se afunde în dulceaţa ciocolatei.
  Auzi cum apa de la duş se opri şi ciuli urechile, mestecând capul unei broscuţe. Nu se auzea nimic. Probabil că se usca. Îşi trânti şi spatele pe pat şi îşi smuci perna peste faţă în încercarea de a acoperi imaginea mintală ce tocmai o acaparase.