The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James îşi uscă părul pe jumătate apoi ieşi din baie cu hainele după el. Avea în minte ideea de a intra aşa în camera lui Melanie, doar cu un prosop pe el, cu ceva scuză stupidă, însă se răzgândi. Vedea în acea posibilitate prea multă perversitate. Nu îi era caracteristic lui să refuze să facă un astfel de gest, însă chiar în acel moment i se părea foarte nepotrivit.
  Aşa că trecu pe lângă camera ei, cu sacul cu haine în braţe şi se închise în dormitorul pe care Melanie i-l dăduse în folosinţă. Se îmbrăcă leneş, luându-şi o cămaşă gri deschis şi pantalonii negri şi uşor mulaţi specifici lui. Multă lume îi spusese că se îmbrăca ciudat şi unii îi spuneau că se potrivea epocii medievale sau că îşi merită porecla Hook. Totuşi, James aşa învăţase să se îmbrace de la mama şi tatăl lui. Cei doi fuseseră marinari, însă era absolut sigur că aveau sânge de pirat. Mereu fuseseră ciudaţii cartierului şi nimeni nu voia să se apropie de ei. Erau Întunecaţi, însă preferau să nu se bage în conflictele lumii vrăjitoreşti. Duceau o viaţă de vrăjitor, printre vrăjitori, însă nu se implicau niciodată.
  James privi în gol, aşezat în fund pe pat şi cu prosopul umed trântit pe jos. Îl ridică şi îl aşeză neglijent pe marginea sobei de teracotă, lucru care credea el că era destul de politicos. Nu?
  Ieşi din cameră şi bătu de două ori la uşa lui Melanie, intrând fără să aştepte răspuns.
  'Curat ca lacrima,' spuse el ironic, întinzându-şi mâinile în lateral ca şi cum s-ar fi prezentat pe sine însuşi.