The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Nu ieşi de sub perna ei protectoare. Era întuneric şi frumos şi putea să se gândească în pace. Încercă să-şi scoată imaginea cu un James care-şi usca părul tocmai ieşit din duş şi pipăi cu o mână după o ciocolată. Prinse ceea ce părea a fii un baton, îl desfărcu neglijent şi dezordonat, apoi îşi îndepărtă perna de pe faţă şi muşcă zdravăn, simţind cum o dor dinţi.
  Mestecă, privind tavanul, afundată în propriile gânduri despre ciocolată, ponei şi păr uscat când auzi o bătaie în uşă. Privirea îi fulgeră în partea aceea. Deja e gata?
  Dintr-o dată toate imaginile perverse de mai înainte i se revărsară în minte, făcând-o confuză. Nu se aşteptase să vină aşa de repede la ea, aşa că nu reuşise încă să îşi pună toată acea mască de adolescentă respectabilă. Aşa că se agită, dând din picioare şi reuşi să se ridice parţial, apoi se lăsă din greşeală pe o ciocolată pe care o făcu bucăţele şi o strânse prea tare pe cea pe care o ţinea în mână.
  James deschise uşa, furişându-şi capul înăuntru, surprizând o Melanie care stătea turceşte într-un pat dezordonat, înconjurată de ambalaje şi dulciuri, privind surprinsă spre el.
  Viperina îi ascultă vorbele fără să fie atentă.
  - Perfect, spuse ea, afişând un zâmbet nevinovat.