I will always find you

[Ian Richter]

• Ian îi zâmbi în semn de cu plăcere şi deschise uşa cu mâna liberă, ajutând-o să treacă pragul înalt al casei. O dată ce erau afară, Ian se simţea mai încordat, gata să o ia pe Freyja pe sus şi să fugă înapoi la adăpostul oferit de casa mamei ei. Chiar dacă era întuneric, încă îi putea distinge trăsăturile, iar părul argintiu parcă atrăgea razele lunii.
  Ian începu să trăncănească încet, cât timp se mişcau lent prin pădure, coborând jos, la tabăra dragonilor.
  - Va trebui să-mi spui tot ce ştii despre dragonii ăştia. Mi se par nişte fiinţe atât de fascinante, însă până acum nu am găsit nicio carte care să îi descrie cu destulă acurateţe. Aş vrea să aud povestea din gura unui dragon... sau mă rog, din gura cuiva care îi înţelege... Şi, da, obişnuiesc să-mi propun vise irealiste, făcu el râzând încet.
  Adevărul era că lui i-ar fii plăcut să fie o fiinţă diferită în fiecare zi, doar pentru a înţelege pentru o perioadă de timp cum merge viaţa în lumea fiecăruia. Aşa ceva nu găseai în cărţi şi nu atingeai prin magie. Renunţase de mult la acest vis, însă încă i s-ar părea foarte interesant să se întâmple.