In your hour of need

[Klaus Lovel]

• Klaus isi dadu seama ca Dawn avea dreptate, insa statu putin pe ganduri sa analizeze treaba. Pana la urma de ce voia dragonul? In general nu prea aveai ce face cu un dragon decat sa-l tii ca animal de companie, insa..raspunsurile erau infinite si daca barbatul gasise ceva cu care sa atace?! Sau ceva in genul, oricum nu trebuiau sa gandeasca negativ. O prinse pe tanara de umeri si o forta sa se uite la el, zicand:
  - Bine, linistete-te. Vom merge la Sanctuar insa numai in momentul in care te calmezi, altfel nu rezolvi nimica. Spuse el observand ca respiratia ei reveni la normal si dupa cinci minute se calma, se ridica de acolo luandu-si hanoracul pe el si o prinse de mana iar cu ajutorul baghetei disparura si aparura la Sanctuar. Era o liniste morbida, ceea ce insemna ca ceva nu era in regula.
  -Du-ma la dragonul 484 sa vedem daca e in siguranta, spuse el serios catre ea insa in acelasi timp avand un presentiment prost.