The world owes you nothing

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye ii multumi muteste Melaniei. O sa gaseasca cumva o cale de a se revansa pentru acceptarea asta.
  O auzi pe Freyja si se uita automat spre ea. Zambi, putin crispat la inceput, dar mult mai natural pe parcurs. Isi ridica usor palma, intr-un gest de calmare.
  " Nu, e ok. Inteleg" raspunse scurt.
  Nu stia daca o facuse pentru ca intr-adevar intelegea sau pentru ca dorea sa o protejeze pe Viperina de un moment criptic si -poate- cu ceva tente jenante. Si daca asta era cauza, atunci... Eh, poate ca nu era al' care merita sa fie cantat in coarne.
  Tresari cand auzi o noua voce, atat de aproape, si isi ridica instinctiv privirea. Reflexul cefalogir pana la urma; n-ai ce-i face. Dadu cu ochii de acelasi barbat pe care il incrucase mai devreme, uitand ca un tont sa se dea din usa. Si se parea ca o cunostea pe Melanie. Asta, in mod ciudat, il facea sa nu para atat de strain, chiar daca Hawkeye nici macar nu ii stia numele. Oscila o clipa, intrebandu-se daca sa se prezinte sau nu. Se decise asupra ultimei variante, macar pentru moment. Nu era momentul sa para bagaret si clar nu simtea ca avea ce cauta in acea discutie. Asa ca isi puse cuminte mainile pe masa, inconjurand iar cana de ceai.