Not the best plan ever

[Colin Hawkeye Rovson]

• Pufni cand Freddie ii dadu replica. Brusc, se imagina vanzand copii si nepoti. Ar scoate niste bani frumosi daca lua in considerare talentul fratelui sau intr-ale picturii. Ceea ce ii aminti cumva ca era aproape inuman ca aceasta 'gena ereditara de arta' sa fii trecut cu totul peste el. Nu vroia desen la talent, insa l-ar fi bucurat ceva mai mult daca i-ar arata unui copil mic o schita de a lui fara ca piciul sa inceapa sa planga si sa fuga in bratele mamei. Eh, asta e. Nu le poti avea pe toate. Dar se bucura ca Freddie mostenise asta. Si, chiar daca probabil nu o s-o recunoasca prea repede in fata fratelui sau, era mandru de micul Astropuf.
  Il privi cu ochi mari, complet uimit.
  " Nu e ca si cand nu as putea urca pe o scena fara sa ma impiedic" protesta el. " Dar ai dreptate. Sigur as saruta podeaua"
  Isi scoase buza inferioara la inaintare, incepand sa zambeasca atunci cand afla ca Freddie o sa termine cartea. Era destul de convins de asta si inainte de a-l intreba, dar nu strica o verificare, nu? Fie numai si de dragul de a se ciondani si a se mistocari putin, asa, ca intre frati.
  Ii veni sa ofteze. Desigur ca nu il putea duce pe Freddie cu zaharelul si sa-l faca sa uite subiectul. Era un pusti inteligent si ager. Isi puse coatele pe masa si isi prinse fruntea in maini, facandu-si parul sa stea ciufulit si ridicat in sus. Insa nu-i raspunse pana nu i-o intoarse.
  " Da' ce-i asta? Ne transformam cumva in mici barfitoare care stiu sa sadeasca?" chicoti, dar deveni repede serios. Poate ca intelesese intregul subiect gresit. " Daca te referi la ce cred eu ca te referi, atunci... E al naibii de complicat. Iar eu sunt un tampit ce nu se poate apara. Ta-daa..."