Like a shining star!

[Jason A. Richter]

• Rase, slabind pentru cateva clipe stransoarea din jurul genunchilor. Insa isi schimba pozitia in curand, ducandu-si mainile in spate si rezemandu-se in ele. Avea acum postura perfecta pentru a se simti relaxat si pentru a-si putea muta cu lejeritate privirea de la Cassie la lac si inapoi.
  " Nu e vorba de rusine aici" spuse el, inca zambind. " Pur si simplu nu ma pricep. Mi-au spus-o oameni care se descurca excelent la treaba asta. "
  Ridica din umeri, gandindu-se la discutii vechi. Insa nu era acum cel mai potrivit moment. Acum trebuia sa se concentreze pe prezent. Si exact asta isi propunea sa faca.
  " Dar tie de ce sa-ti fie rusine? Dupa cate pot sa-mi dau seama, te-ai descurca cu muzica."
  Era publicul problema? Faptul ca ti se punea un nod in gat, iar mintea se golea brusc atunci cand vedeai atatia ochi atintiti asupra tata, urechile posesorilor ciulite pentru a te asculta? Asta era filozofia?
  " Imagineaza-ti ca esti singura. Sau ai putea sa incepi prin a canta in fata unor grupuri restranse. De ce nu aduni cativa Ochi-de-Soim in camera de zi ca sa le canti, mm? Sigur ai gasi pe cineva care sa te ajute cu un sfat sau sa te corecteze daca e nevoie"