The world owes you nothing

[Freyja Maegan Guðríðr]

• "Ba nu, nu este", sopti ea, ignorandu-i pe ceilalti doi, care oricum nu o bagau in seama.
  "Am facut ceva ce nu ar fi trebuit, si nici macar nu regret asta. Este groaznic, iar tu nu ar mai trebui sa vorbesti cu mine. Iar eu..."
  Se rezema de spatar, dezorientata si speriata. Nu dorea sa termine fraza, si o durea s-o faca, dar trebuia s-o faca.
  "...iar eu ar trebui sa nu mai am vreodata curajul sa te privesc in fata, daramite sa mai iti si vorbesc"
  Se intreba de unde atata curaj, insa acum, trebuia sa termine.
  Ii puse mana peste gura, asa cum facuse in Camera Fantomelor, fiindca stia ca urmau proteste din partea lui, si il privi serioasa, vorbindu-i rar.
  "Inteleg daca nu mai vrei sa vorbesti cu mine. Mi-ai spus care erau sentimentele tale si ar fi trebuit sa le respect. Imi...imi pare rau, dar nu imi cer si scuze"