Witch, please

[Arlin van Iver]

• Intr-adevar. Grifonul. Nu-si daduse seama atunci, despre ce vorbea, insa acum ca Hawkeye ii deschise ochii.. realiza ca are mare dreptate. Apasa si ea pe cele doua clape, la fel cum facuse Colin.
  " Da." iar sunetul nu era unul foarte rau. " Vezi ca nu e chiar asa greu?" spuse ea ca apoi sa zambeasca. Incepu sa cante o piesa dramatica de-a lui Chopin, exagerand putin la inceput. O pasare irlandeza. Repeta ea in sinea ei, in timp ce canta. Si chiar se intreba de ce mama ei ii lasase un mic medalion ce avea forma unei pasari, intr-un cerc. Si chiar era o pasare cu gatul lung. Locuise inconjurata de pescarusi, care zburau zilnic in jurul farului in care locuia impreuna cu tatal ei.
  Se opri.
  " Dar, Colin.. incepu dansa, intorcandu-se lent spre el, pentr a-l putea apuca de brate, mai mult mangaindu-le." Cati nasturi descheiem si incheiem zilnic? La cate petreceri in Camera Necesitatii, in turn sau in Marea Sala mergem anual? Cate foi de pergament suntem nevoiti sa mazgalim, mereu si mereu, ca apoi sa sfarseasca pierdute prin valize, sau poate chiar la gunoi? De cate ori ti-ai tocit buricele degetelor ca sa inveti sa canti la chitara? Nimic nu e usor, nimic nu e normal. Totul este un replay. Trebuie sa te imprietenesti cu asemenea melodii, si apoi cu pianul, pentru a-l putea manui." se grabise putin la partea cu nasturii si foile, insa terminase toata fraza intr-o nota de calm.