The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie se trezi leneşă, ca în fiecare dimineaţă. Se încruntă şi se frecă cu pumnii la ochi. Cât de mult dormise?
  Întinse mâna spre noptira de lângă pat, însă se lovi de ceva tare şi neted. Se încruntă şi îşi deschise ochii, recunoscătoare fiind jaluzelelor ce blocau mare parte din lumină. Privi obstacolul de care dăduse cu mâna şi realiză că era pieptul cuiva. În aceeaşi secundă auzi şi a doua respiraţie regulată ce umplea camera.
  Iar apoi, toate evenimentele de noaptea trecută îi reveniră în minte. Cum îl lăsase pe James înăuntru şi sfârşise prin a adormi fără să-l dea afară din cameră mai întâi.
  Se ridică încet din pat şi privi silueta parcă prea mare pentru patul ei. Inspiră adânc şi se îndreptă spre dulap, alegând o rochie simplă, maro cu modele florale ce îi dădeau un aspect vechi.
  O puse pe braţ şi se îndreptă spre uşă. Se opri, înainte să o deschidă şi se întoarse spre pat. Oftă, puse rochia de-o-parte, luă o pătură şi îl înveli pe James. Se îndreptă spre geam, trase draperiile şi îl deschise puţin ca să intre aer în cameră.
  Îşi recuperă rochia şi ieşi în cordor, îndreptându-se către baie. Se băgă la duş, hotărâtă să scape de rochia cea neagră şi largă, şi îşi urmă obişnuita rutină de dimineaţă. Când se văzu curată, îmbrăcată cu rochia maro şi cu părul umed, se privi în oglinda mică de deasupra chiuvetei. Cearcănele de ieri îi dispăruseră, iar obrajii îi erau roşii încă de la apa fierbine de la duş. Începu să se spele pe dinţi când auzi o bătaie în uşă.
  - Mel? îl auzi ea pe James strigând-o pe o voce confuză.
  Îşi limpezi gura şi puse periuţa de dinţi de-o-parte, apoi deschise uşa.
  - 'Neaţa, zise ea, bătându-l prieteneşte pe piept. Ţi-ai uitat cărligul pe marginea chiuvetei ieri şi m-am simţit stânjenită la duş, aşa că îl găseşti sub primele rânduri de prosoape.
  Îl ocoli, făcându-şi loc pe lângă el în coridorul îngust, lipăind cu picioarele goale pe podea.
  - Oh, şi micul dejun va fii gata în douăzeci de minute.