The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James aproape tersări când Melanie deschise uşa, însă râse la auzul cuvintelor ei. Se simţise stânjenită de cârlig?
  Îi urmă indicaţiile şi dădu prosoapele la o parte, însă puse cârligul din nou pe marginea chiuvetei. O salută pe Mel, care ieşi din baie pe lângă el şi strigă un 'bine' după ea pe coridor ca răspuns pentru anunţul micului dejun.
  Se sprijini cu mâna de chiuvetă, privindu-se în mica oglindă cu o sprânceană ridicată. Mereu îl ajutase psihicul. Mereu femeile îşi arătau slăbiciunea pentru aspectul lui fizic şi avea impresia că ăsta era unul dintre motivele pentru care şi Melanie îl primise în casa ei.
  Se spălă pe dinţi cu dificultate din lipsa unei periuţe, apoi îşi limpezi gura şi folosi apă de gură. Mereu urâse faptul că nu putea folosi aţă dentară pentru că, oricât încercase, nu reuşise niciodată să găsească o modalitate de a folosi tâmpenia aia cu o singură mână.
  Ieşi din baie, luându-şi cârligul şi fixându-l pe mână. Ajuns în camera în care îşi petrecuse majoritatea timpului seara trecută, James privi dulapul cu bibelouri cu un zâmbet, apoi cercetă încăperea după prezenţa lui Melanie. Îi privi spatele lăsat gol de rochia maro, apoi zâmbi arogant.
  'Îţi place că sunt aici,' spuse el, pe un ton sarcastic şi cu o privire plină de sine. 'Te-ai simţi singură fără mine, recunoaşte.' Încă nu putea să uite faptul că fusese învelit cu o pătură în dimineaţa aceea.