Don't wake me up

[Lucas Sasha Neitzke]

• Nu se putu abtine sa rada in hohote cand auzise de proprietara ca o sperietoare, probabil se credea o doamna de o frumusete rara de isi punea portretul prin camera clientilor. Ce intentiona? sa-i sperie de moarte si sa aiba noaptea cosmaruri pentru ca sa tina minte bine unde fusese si sa nu se mai intoarca niciodata? Ce actiune de prost gust. Daca se gandea mai bine, in camera lui nu observase o asemenea uratenie, poate a aruncat-o pe geam proprietarul anterior.
  "Ce bine ca a murit...nu am chef sa omor pe cineva azi, sunt prea extenuat." Zise pe un ton serios in timp ce mergea linistit prin camera uitandu-se atent pana si la cele mai mici lucruri de pe dulapioare. Isi trecu doua degete de-a lungul mobilierului verificand daca e vreo urma de praf si cum se asteptase odaia nu era intr-o forma perfecta.
  "Hoteluri scumpe..hmm..e echivalent cu aglomeratie, oameni cu fite, imbufnati si nesimtiti, cu bani in buzunar si fara creier..plus la toate astea nu cred ca imi pot permite..eh..ce faci cu un salariu mizerabil de scriitor? nimic.." Casca plictisit asezandu-se pe unul din scaunele libere imprastiind in incapere un sunet jalnic de scartait de lemn. Vorbe si iar vorbe, acum nu putea face nimic ci doar sa intretina o conversatie insa la ce avea sa aduca nimeni nu stia.