The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James o privi cu acelaşi zâmbet afişat pe faţă, însă nu mai continuă discuţia, mutându-şi atenţia pe mâinile lui Melanie care pregăteau destulde stângace micul dejul.
  'Chiar nu ştii să mănânci sănătos, nu-i aşa?' glumi el, apoi se apropie de ea, împingând-o cu şoldul mai încolo. 'Ce ar fi să mă laşi pe mine aici şi să aştepţi tu cuminte la masă?'
  James, ridică din sprâncene, privind-o ca şi cum i-ar fi făcut o propunere foarte avantajoasă, apoi merse să cerceteze frigiderul.
  Era aproape gol şi bărbatul nu reuşi să îşi reprime un hohot de râs. Fata asta locuia în pădure şi nu ieşea niciodată să îşi strângă ceva de mâncare? Contrar opiniei publice, pădurea era un loc în care supravieţuirea era foarte uşoară. Chiar şi dacă nu vânezi nimic, ci doar mănânci fructe, poţi supravieţui suficient de mult ca să dai de civilizaţie.
  Scoase câteva legume din frigider, apoi ceva brânză puţin veche, maioneză şi smântână şi le luă pe toate, punându-le pe blatul din bucătărie. Le privi pentru câteva secunde, apoi începu să cureţe şi mărunţească legumele cu cârligul.
  'Cum de nu găteşti?' întrebă el, surprins de o bruscă curiozitate. 'Adică, nu vreau să critic, dar cina de aseară a constat strict în ciocolată.' Zâmbi, uşor răutăcios şi ironic.