The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie se simţi pentru primele câteva momente mândră, pentru că simţi acea mică remarcă ca o laudă la adresa ei. Apoi îşi dădu seama ce făcea şi încetă.
  Se întrebă în ce circumstanţie învăţase el să gătească. Nu mai insistă, spunându-şi că avea timp să afle toate detaliile mai târziu. Încetă să mai privească tot ceea ce făcea bărbatul, ci îi privi doar faţa, memorându-i cu repeziciune detaliile. Se întrebă câţi ani are.
  Nu îşi retrase privirea, nici nu tresări atunci când el termină şi se uită la ea.
  - Mulţumesc, îi spuse ea înapoi şi se aşeză la masă, înfundându-se în salată. Era bună, deşi alimentele ei nu erau aşa de proaspete.
  - Poţi să-ţi cer ceva? întrebă ea fără să aştepte răspuns. Vreau să-ţi văd cârligul. Când am fost la baie am... crezut că am văzut ceva... nu sunt sigură, totuşi.
  Ridică din umeri. I se păruse că observase urme ale magiei pe el. Ceva vrjă puternică. Nu era foarte simplu de descifrat, însă Marcia o învăţase destule ca să reuşească să recunoască magia când o vedea.