I will always find you

[Ian Richter]

• Şi, avea dreptate. Freyja nu numai că înţelegea perfect totul, însă era şi implicată în mod direct. Încercă să înţeleagă ceva din ceea ce îi spusese lui Koll însă avu tot atât de mult succes ca şi ultima dată - dragoni, glob de cristal, ce? Se hotărî să o întrebe în mod direct de data asta, pentru că avea nevoie de răspunsuri înainte de a porni în vreo călătorie fantastică cu Freyja.
  Nu trebui să dea voce niciuneia dintre îngrijorările lui, pentru că Viperina îi spuse totul într-o şoaptă repezită şi puţin forţată. Ca şi cum nu i-ar fii plăcut că era obligată să o spună.
  Încercă să privească situaţia în mod obiectiv. Deci ea ţine de mână o fiinţă ce nu era om, ci era pe jumătate fiinţă mistică cu inteligenţă superioară, ce scuipă foc şi îi place să mănânce oameni. OK, nu putea să privească obiectiv, era mult prea tare.
  - Vrei să spui că... făcu el şi îşi drese glasul, lăsând întrebarea în aer. Era sigur că spunea adevărul, nu avea nevoie de nicio confirmare. O privi fascinat, uimit şi impresionat, toate în acelaşi timp, apoi îi ridică mâna mică la nivelul ochilor.
  Făcu o reverenţă ciudată şi îi sărută mâna, privind-o amuzat de sub sprâncenele ridicate.
  - Ar trebui să-ţi spun şi eu Domnişoara Dragon de acum? Pentru că tu eşti cu siguranţă mai presus de toate fiinţele de pe planeta asta sau altele.