I will always find you

[Ian Richter]

• Ian se îndreptă de spate, însă îi ţinu în continuare mâna, fie că ea voia sau nu.
  - Îşi fac pe plac, însă nu sunt de acord. Vrei sau nu, trebuie să accepţi faptul că eşti specială. Toţi o vedem, ar trebui să încerci şi tu, îţi oferă o cu totul nouă perspectivă.
  Încercă să spună totul pe un ton serios, însă păstrând o atmosferă cât mai uşoară. Nu voia să o îngreuneze. De fapt, era patetic, însă adevăratul motiv pentru care se explicase era faptul că nu voia ca Freyja să fie nemulţumită, sau dezamăgită de ceea ce făcea el. Stupid...
  Încercă să-şi amintească ultima dată când îi păsase de orice credeau oamenii despre el. Nu reuşi. Se încruntă, vizibil tulburat. Ceea ce îi distrase atenţia fu o mică rapidă mişcare în dreapta lui.
  Se întoarse brusc, doar ca să prindă cu coada ochiului picioruşul mic a lui Koll dispărând în tufişuri. O privi pe Freyja.
  - Îi va spune. E stăpânul lui, îi va spune unde suntem. Îi va spune că noi ştim.