The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James înfulecă din salată fără să se gândească la faptul că aceea nu era nici mâncarea nici casa lui. Încerca să se simtă cât mai confortabil, nu asa era datoria musafirilor?
  Se crispă oarecum la auzul cuvintelor lui Melanie şi îşi îngustă ochii, însă se opri din mâncat şi îşi sprijini spatele de spătarul scaunului, cu o atenţie ciudată.
  Fusese tras pe sfoară o singură dată şi omul care vruse să îl omoare cu propriul cârlig nu scăpase sănătos. Defapt, nu scăpase deloc.
  Totuşi, James nu era genul de om neîncrezător. După cum chiar el spusese, Melanie nu îi dăduse niciun motiv pentru care nu ar fi trebuit să o creadă, lucru care, în logica lui ducea clar la faptul că trebuia să aibă încredere în ea.
  Plus că, în caz contrar, el era de trei ori mai puternic şi Mel nu părea genul de fată care ştie să omoare un om cu mâinile goale.
  Îşi apucă cârligul cu mâna, îl răsuci odată, iar acesta făcu un clic, moment în care James îl scoase, încă ţinându-l în mână.
  'O singură condiţie,' spuse, trăgându-l înainte ca Mel să poată pune mâna pe el. 'Îmi spui şi mie ce ... ţi s-a părut că ai văzut şi ce afli despre el.'