The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James privi cârligul din faţa lui, însă cu aceiaşi ochi cu care îl privise şi cu o seară înainte. Acela era cârligul lui, era arma lui permanentă, mâna lui. Iar acum că ştia că era şi talismanul acela pe care mama sa i-l lăsase, simţea că trebuia să protejeze cârligul şi mai mult.
  Obicetul acela îl definea, lucru ce îl surprinse. Fără cârlig, nu mai era niciun Hook, doar un James banal.
  Zâmbi la auzul cuvintelor lui Mel.
  'Mândru aş fi fost dacă aş fi avut două mâini şi un medalion la gât care să nu ştiu ce înseamnă,' spuse el, relaxat. Apoi se apropie de ea, nasurile lor fiind la o distanţă de mai puţin de doi centimetri. 'Dar merge şi aşa.'
  Zâmbi şi se depărtă de ea, aşezându-se din nou la masă, însă fără cea mai mică intenţie de a mânca. Îi trecuse foamea şi pofta de mâncare nu era chiar în stadiul cel mai grandios la acea oră.