The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James se sprijini de spătarul scaunului, destul de îngândurat, privind din când în când cârligul, apoi pe Melanie.
  Era ciudat cum de primise ajutor şi lăcaş sub acoperişul acelei case de la femeia asta care altfel nu avea nicio legătură cu el. Nu era în stilul lui să se gândească la faptul că nu merită ceva, însă de data asta, faptul că dăduse peste casa lui Mel şi că ea chiar îl primise înăuntru i se părea un miracol.
  Zâmbi la întrebarea ei şi se ridică de pe scaun.
  'Mai întrebi?'
  Ieşiră din camera de zi, lăsând salata exact acolo unde era şi James o luă spre 'camera lui' ca să se îmbrace. O lăsă pe Melanie şi intră în încăperea destinată şederii lui, închizând uşa după el. Se aşeză pe pat, privindu-şi ghetele negre, murdare şi jerpelite cu un zâmbet. Se încălţă cu ele repede, apoi ieşi din cameră, luându-şi de pe micul cuier haina neagră cu care venise.
  'Eşti gata?' strigă, ajuns la uşa camerei lui Melanie.