The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James zâmbi, urmând-o prin pădure relaxat. Cam ştia că Melanie ar fi putut să îl ducă oriunde voia ea fără ca el să ştie unde merg, mai ales pentru că, înainte să dea de căsuţa ei, se pierduse de câteva ori prin pădurea aia plină de copaci.
  'Nicio baltă nu e plictisitoare dacă ştii cum să te uiţi la ea,' zâmbi el, ridicând din sprâncene. James ştia să gândească în profunzime lucrurile, însă îi era lene mai mereu, lucru care ducea la expresii şi vorbe pe care nici el nu le înţelegea. Ca acum. Totuşi, dacă cineva îi cerea să explice, ştia cum şi ce să spună ca să pară mult mai inteligent decât era defapt.
  Râse.
  'Ai ceva cu Neverland, nu?' zâmbi el, ridicând din umeri. 'Nu, pădurea nu e acelaşi lucru cu oceanul şi pot spune că e mai plictisitoare decât corabia în bătaia vântului. Însă cu darul meu înăscut de a mă orienta foarte bine pe uscat, am reuşit să o transform în ceva mult mai complicat şi mai aventuros decât este defapt.'