Remember the world that you lost

[Ema Snow]

• Permite-mi sa dau un sut gramaticii englezilor si sa ma ocup la nivel semantic :>
  Unu la mana. Nu stiu cat de mult ti-am propus sa faci asta, dar imi place cum ai creat senzatia de vers lung in primele doua strofe (exceptand versurile care reiau titlul). Totusi, e intregant, deoarece, in ciuda asonantelor (aliteratii... hmm... nu chiar atat de multe si nici atat de evidente), daca stau sa o citesc cu voce tare suna foarte 'saltaret'. Dar cumva lin... Nu stiu cum sa-ti zic. Incearca sa-ti imaginezi miscarea unui hamac in bataia vantului puternic. E un fel de tap-tap, dar in acelasi timp e un vaaj-vaaj. Ok, asta a fost cel mai stupid lucru pe care l-am scris si nu stiu cat ai inteles din ce vroiam sa zic Sore.
  Doi la mana. Mi se pare interesant cum reusesti sa conturezi atmosfera prin actiuni. Si asta nu am intalnit doar la poezie. De obicei, cineva foloseste culori sau sunete, ceva care sa 'traga' efectiv de imaginatia cititorului. Tu lasi partea asta cam cum vrea fiecare. Adica, s-ar putea ca cineva, citind poezia, sa-si creeze in minte imagini in care predomina culorile inchise, spalacite, mate (negru, cenusiu, poate putin verde inchis, albastru). Eu una vad culori foarte deschise, dar palide. In principal alb, argintiu si roz pal.
  Trei la mana. Imi place finalul, felul in care ai subliniat ideea. Ea putea sa moara, dar nu a murit; moartea a luat-o. Da, in romana e cam acelasi pitic cu flori dupa ureche, dar se sesizeaza gradele de a putea. E cumva inversat rolul fetei din poezie fata de cel al lui Jakanis.
  Spor la pana in continuare ><