With no-one wearing their real face

[Colin Hawkeye Rovson]

With no-one wearing their real face
It's a whiteout of emotion
and I've only got my brittle bones to break the fall

-anyone-

• Nimeni nu mai parea sa-si poarte adevarata fata in ultima vreme. Parca toti ascundeau ceva, parca toti aveau secrete. Sau cel putin asta era senzatia pe care o avea Hawkeye. Toate chipurile pe care le vedea in ultima vreme erau... lipsite de orice fel de emotie. Ca si cand fiecare om din jurul lui purta o masca pe care o inlatura in anumite conditii. Soimeanul ofta, privindu-si respiratia cum se ridica in aburi usori. Nu conta ca era frig. Si nu conta ca era intins pe zapada. Era ce facea el atunci cand avea nevoie de putin timp ca sa se gandeasca la problemele sale. Padurea Interzisa ii oferise de multe ori conditii pentru a gasi solutii. Sau pentru a se calma, atunci cand era mai mic. In noptile calde si senine, venea acolo si privea stelele. Insa acum, cerul era pufos si alb, luminat inca de zi. Ningea usor, cu fulgi mici, lasand modele degerate sa contrasteze cu parul lui brunet.
  Atunci cand trairile se estompau, totul parea sa se miste cu incetinitorul. Si era destul de convins ca orice interventie venea prea tarziu, indiferent de motive. Urma o prindere in curse inarmate, precum o dependenta involuntara, in care orice valoare invatata de la mame se scutura. Bine, bine, poate ca exagera, dar lucrurile pareau intotdeauna mai grave cand venea vorba de el. Hawkeye isi scoase un brat de sub ceafa si si-l puse peste ochi, de parca vroia sa-si si-i fereasca de lumina reflectata in zapada. Avea nevoie de o distragere si avea nevoie atunci si acolo. Dar cine s-ar aventura prin Padurea Interzisa in toiul zilei, cand nu avea absolut niciun farmec?