The world owes you nothing

[Melanie K. Gulden]

• Melanie observă schimbul discret de cuvinte dintre Freyja şi Colin, însă părea puţin cam personal pentru ca bunul ei simţ să îi permită să se bage. Desigur, bunul simţ a lui James nu-l împiedica absolut deloc! De fapt, nici măcar nu era sigură dacă mai era încă acolo...
  Fu rândul ei svreodată pe băiat, însă fulgere priviri pline de scuze către Colinl. Nu era sigură dacă cineva îl deranja vreodată pe băiat, însă nu credea că se simţea prea confortabil alături de cineva care îl privea ca un exponat.
  - Taie petrecerea, James, îi spuse Melanie cu o sprânceană ridicată şi cu un mic zâmbet pe buze. Ne-am prins.
  Îi aprecia simţul umorului al bărbatului, însă prefera să nu-şi intindă norocul pe prietenii ei. Deşi era sigură sută la sută că urma să-şi folosească întregul armament de ironii pe toţi trei, se obişnuise atât de tare în cele câteva zile pe care le petrecuseră împreună, încât nu credea că o să se simtă tare bine fără ele.
  Îşi dădea seama că era brusc incredibil de bine dispusă şi de fericită şi îl privi pieziş pe James. Nu crezuse că avea să-l mai vadă vreodată, însă să fie faptul că dăduse peste el motivul pentru care se simţea aşa? Îşi dădu seama ce face şi încercă să-şi focalizeze atenţia asupra a orice altceva. Îşi amestecă în ciocolata caldă, întrebându-se absentă dacă numai ea şi Colin aveau nevoie de ceva lichid şi cald.