Witch, please

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye asculta cu atentie si practic se vazu nevoit sa se forteze pentru a nu se legana pe scaun in ritmul melodiei si a inchide ochii. Nu rezolva nimic asa. Urmari captivat fiecare miscare, fiecare pas pe care degetele Arlinei il faceau in dansul muzical. Ii era destul de usor sa ii retina, dar se va dovedi greu sa imprime aceeasi pasiune.
  Cand ii veni randul, se vazu nevoit sa inghita in sec. Trebuia sa iasa bine. Cu miscari timide, profitand de mana mare si degetele lungi, tanarul incepu sa cante linia melodica. O data... De doua ori... Abia la a treia prinse curaj.
  " God knows what is hiding in those weak and drunken hearts. Guess he kissed the girls and made them cry... those Hard-faced Queens of misadventure... God knows what is hiding in those weak and sunken lives, fiery thrones of muted angels giving love but getting nothing back..."
  Categoric nu era facut sa cante asta. Chiar daca nu falsase, vocea lui pur si simplu nu avea timbrul potrivit pentru a-i da melodiei acel farmec aparte. Arlin reusise, cu vocea ei micuta si inalta. Degetele ii ramasera pe clape, ecourile ultimelor note inca suspendata in incapere. Isi permise sa-si inchida ochii, zambind. Ok, mai trebuia sa planga si atunci Freddie si-ar fi castigat complet dreptul asupra transformarii lui Hawk in fata. Dar nu era nevoie. Nu se ajunsese atat de departe. Muzica era doar o alta forma de a trai.