The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie fu surprinsă să-i simtă mâinile lui pe talie. Nu se aşteptase ca el să-i mulţumească, însă trebuia să-şi dea seama că urma un comentariu ironic. Se împinse afară din îmbrăţişare, cu un Uh şi aruncându-i priviri exasperate. Se îndreptă spre capcană, având grijă să nu calce în ea şi privi plasa cu atenţie. Luă o bolovan de lângă ea pe care putea să îl ridice şi îl aruncă în plasă. Aceasta se ridică cu un foşnet de frunze şi rămase suspendată de o creangă zdravănă.
  Melanie se apropie plasa din frânghie.
  - Nimeni nu mai stă în această parte a pădurii şi plasa asta nu e a mea, spuse Melanie, îngrijorată. Nu pare o capcană menită pentru om, e ar fii risipă de frânghie rezistentă. Asta e pentru centauri sau urşi, dacă omul nostru nu e vrăjitor.
  Se întoarse înapoi spre James.
  - Ar trebui să mergem înapoi înăuntru, îi spuse ea, luând-o cu paşi mari spre el şi apucându-l de mână pentru a putea fugi înapoi. Ceea ce o opri fu săgeata ascuţită ce îi trecu la depărtare de 2 centimetri de nasul ei, secerând aerul rece.