With no-one wearing their real face

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye se stramba cand auzi pasi scartaind pe zapada, din ce in ce mai aproape de el. Nu se misca, preferand sa ramana tolanit, cu privirea acoperita. Dar mormai in barba cand isi auzi numele.
  " Eu te-am speriat?" intreba, fara sa-si ridice bratul de pe ochi.
  Nu era greu sa-si dea seama cu cine avea de a face. Ar fi recunoscut vocea Irinei in aproape orice conditie. Incet, foarte incet, isi indeparta mana, iar ochii albastri se fixara pe blonda Soimeanca. Zambi scurt, putin cam stramb, dar cumva specific lui.
  " Tu esti cea care a venit. Eu pur si simplu stateam aici. Deci tu ar trebui sa fii cea care sperie, nu invers. Dar ce faci tu pe aici?" spuse amuzat, pe un ton putin cam banal.
  Dar vremurile rele probabil ca se apropiau de final, asa ca Hawk continua sa fie mereu optimistul si putin incercatul. Incet, dar sigur, revenea la starea lui fundamentala.
  Isi intoarse capul, simtind cu urechea dreapta zapada, si o zari pe Julieta. Zambi si mai mult.
  " Juls! Pazeasca Merlin, nu intrerupi nimic"
  Si banuia ca asa era din moment ce lucrurile nu se stabilisera. Asta pana cand aparu si Cassie. Hawkeye se gandi instantaneu la discutia pe care o purtase cu Freddie. Ok, o sa aiba nevoie de ceva mai multa masculinitate prin jur, dar momentan se descurca si asa. Si in ciuda faptului ca mai erau inca trei persoane langa el, Hawk nu se ridica de pe pamantul inghetat.