be your best self

[James R. Nolan]

me and brigitte

• James se trezi, încet şi confuz, fără să realizeze din prima ce se petrecuse. Se simţea curat şi întins, între nişte aşternuturi moi, dar străine şi aproape reci. Lumina slabă îi trecea prin ploape, făcându-l să vadă în loc de întunericul pleoapelor, un portocaliu aprins.
  Îşi deschise ochii, privind un tavan scund şi alb, cu mici crăpături de la vreme. Îşi ridică uşor gâtul, întrebându-se unde se afla şi privi camera suspicios de curată. Era clar că se afla în spital şi, din posterele cu reclame de pe uşă ale căror figuri se mişcau şi se învârteau dintr-o poză în alta, îşi dădea seama că era la Sf. Mungo.
  Se ridică în coate, simţind o mică durere la nivelul coastelor şi un fel de ameţeală. Zâmbi scurt. Aşa ceva nu îl ţinea pe el în pat. Se ridică în fund, privind în jur camera goală. Era îmbrăcat cu ceva stupizenie de-a spitalului şi primul instinc era să îşi caute hainele şi să iasă de acolo cu orice preţ. Se ridică din pat, simţindu-şi capul ciudat, apoi îşi zări hainele puse frumos pe spătarul unui scaun. Le luă repede şi îşi dădu jos tricoul alb de pijama, luându-şi obişnuita cămaşa de bumbac şi haină neagră de piele pe deasupra. Avea încă pantalonii lui pe el, lucru care îl mulţumi, însă nu îşi găsea cârligul. Privi în jur, mai întâi relaxat, apoi din ce în ce mai îngrijorat. Nu era posibil să îl fi luat cineva.
  Tresări când uşa se deschise, însă privi arogant şi liniştit femeia care stătea acum în prag.