The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie îngheţă pentru câteva secunde, prea speriată pentru a mai putea face vreo mişcare. Îl simţi pe James întorcându-se în direcţia din care venise săgeata, acţiune instinctivă. Însă ei i se părea mult prea ilogic să încerce să găsească sursa: singurul lucru pe care îl voia era să fugă cât mai departe de ea.
  Ceea ce o oprea în momentul în care fu în stare să-şi mişte picioarele era postura relaxată şi privirea curioasă pe care o abordase James. Ca şi cum în faţa lui Melanie ar fii fost aruncată o simplă pană. Îl privi neîncrezătoare, cântărind în minte timpul care puteau să ajungă acasă.
  - Ce naiba faci? şuieră Melanie în direcţia bărbatului.
  Făcu un pas măsurat spre el şi trase uşor de antebraţ spre drumul pe care veniseră.
  - O, stai liniştită, iubire.
  Melanie îngheţă. Se întoarse brusc. În spatele lor tocmai apăruse de nicăieri un bărbat cam de treizeci de ani, cu o barbă mică, faţa brăzdată de începuturi de riduri, scunt şi suplu, cu constituţia unui alergător. Purta agăţat relaxat de umăr un arc lucrat frumos şi o tolbă cu săgeţi.
  - Dacă voiam să te omor, n-am mai fii avut conversaţia asta, spuse el, cu un rânjet. Era doar curios.