The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James îi aruncă o privire amuzată lui Mel. Chiar credea că o va asculta.
  'Nu-ţi bate gura degeaba, Mel,' spuse el, învârtind săgeata în mână şi întocându-se din nou cu faţa spre Harold. 'Spune ce vrei şi lasă-ne să plecăm.'
  Bărbatul îl privi, lăsându-şi arcuşul şi săgeata în jos. Zâmbi.
  'Ce vreau,' începu el, înclinându-şi capul într-o parte. 'E ea.'
  Arătă spre Melanie, cu sprâncenele ridicate.
  Expresia lui James se transfomră într-una cât se poate de serioasă şi îi trase braţul fetei cu cârligul, lipind-o de el. De ce îi trebuia lui Topherius o femeie? Ce voia să facă cu Melanie şi unde voia să o ducă? Nu voia nici în ruptul capului să o lase pe Mrl dă plece cu neghiobul ăla.
  Se gândi repede la un plan. Să fugă ieţea din discuţie. Ar fi fost mort înainte să facă un pas şi ar fi luat-o pe Melanie apoi. Să o pună pe Melanie să fugă ar fi fost o prostie şi mai mare pentru că Harold s-ar fi luat după ea şi l-ar fi ignorat pe cât posibil pe James.
  Nu vedea de cât o singură cale de scăpare.
  'Scoate-ţi bagheta şi hai să facem asta ca bărbaţii, Harold, dragule,' spuse el, cu un zâmbet nou pe buze. 'Pentru că sunt un om cu onoare te provoc la duel până la moarte. Cine pierde, ia fata.'
  Harold îl privi drept în ochi şi un zâmbet i se contură pe buze.
  'Se pare că eşti foarte sigur pe tine, James,' spuse, aruncânu-şi deoparte arcul şi săgeţile şi scoţându-şi bagheta. 'Vom vedea.'
  James se întoarse spre Melanie.
  'Când găseşti ocazia, fugi. Nu te întoarce, nu te uita înapoi ci fugi în casa ta. Dacă nu mă întorc în patru ore, închide zăvoarele şi nu lăsa pe nimeni să intre, nici măcar dacă crezi că eu sunt acela. S-ar putea să nu fiu.'
  James încerca să vorbească relaxat, însă tonul îi era grăbit şi uşor crispat. Voia să o vadă pe ea în siguranţă şi, trebuia să recunoască, era chiar încrezător că va câştiga duelul.