The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James îl privi pe Harold cum se chinuie, plin de durere, la câţiva metri de el. Nu îi era milă. Nu voia să înceteze, însă o făcu. Se puse în poziţie şi contracară blestemul pe care bărbatul îl aruncă asupra lui imediat ce îşi revenise. Niciunui pirat nu îi plăcea să fie îngenuncheat, să fie umilit şi rănit în faţa inamicului său şi James ştia asta prea bine. Harold părea afectat. Părea uşor abătut şi era clar că avea indoieli cu privire la strategia lui.
  James zâmbi şi aruncă un blestem uşor spre Harold, pe care îi contracară cu uşurinţă. Era o mică pauză de gândire, însă James nu avea de gând să o lase să treacă. Dacă făcea asta, Harold va avea din nou vantajul.
  'Stupefy!' strigă, şi blestemul îl lovi pe bărbatul blond drept în piept, aruncându-l inert pe spate.
  James se aporpie de el. Să îl omoare sau să nu îl omoare? Sincer, i-ar fi plăcut să plece de acolo. Însă apoi Melanie va fi din nou în pericol.
  'Îmi pare rău, amice,' spuse, ridicând din sprâncene. Era ultima propoziţie pe care Harold o va auzi vreodată şi nu voia să fie o minciună.
  Cu o mişcare rapidă, James îşi adânci cârligul adânc în carnea moale a bărbatului.
  Dintr-o mişcare, era mort. Din pieptul lui curse sânge, formând o baltă mică sub el. James îl privi pentru câteva secunde, apoi se întoarse pe călcâie. Nu avea ce să facă cu cadavrul şi nu voia să îl lase în pădure. Îl acoperi cu roba lui neagră, apoi îi luă arcul şi săgeţile, şi, cu o ultimă privire spre cadavru, începu să alerge spre casa lui Melanie.