The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie se răzgândi în ultimul moment şi abordă o altă rută, ocolitoare. Dacă ceea ce va găsi în poiană va fii trupul lui James, atunci nu voia să dea nas în nas cu Topi. Fugi cât de repede putu, însă drumul acest era mai lung, aşa că fu obligată să se oprească şi să se sprijine de un copac, cu respiraţia între-tăiată. Stătu vreo douăzeci de secunde, apoi începu iar să alerge, ţinându-şi rochia cu mâna în care avea şi arcul, pentru a nu o împiedica. Copacii treceau ca o ceaţă ce o ameţea în jurul ei, nefiind în stare să se focuzeze pe niciun punct anume. Totuşi, ştia exact unde era şi unde mergea, datorită faptului că ştia pădurea asta mai bine decât oricine. Calculă că, dacă o va ţine tot aşa, va mai avea încă aproximativ trei minute şi va ajunge în poiană. Se opri şi începu să umble într-un ritm alert, pentru a-şi calma respiraţia ce o putea da de gol. Strânse mai bine arcul în mână şi îşi scoase o săgeată din tolbă, fiind gata să tragă oricând vreun inamic se interpunea între ea şi ţinta ei.