With no-one wearing their real face

[Colin Hawkeye Rovson]

OOC: Ir, te implor, reciteste-ti posturile. Mai ai scapari cu persoana I si greseli gramaticale. Devine obositor sa-ti citesc posturile.

• Hawkeye isi inchise iar ochii, incercand sa 'mediteze'. Desigur, el nu fusese niciodata genul de om care pur si simplu sa stea nemiscat cu orele si sa mediteze asupra vietii privind numai furnica de la picioarele sale. Insa putea sa stea si sa 'mediteze' la ce se intampla cu el. Sa-si descopere felul de a fi in adevaratul sens al cuvantului. Sa isi dea seama ca nu poate sa stea pur si simplu, sa existe fara un scop. Pentru el era destul de clara partea asta, dar venea intrebarea de cinci stele: care era, asadar, scopul sau? De ce se afla el acolo si de ce ii cunostea pe cei pe care ii cunostea. Pentru ca, la un moment dat, toate acestea nu mai puteau sa fie coincidente. Nu?
  Isi raschira degetele, bucurandu-se ca nu avea manusi. si le ingropa pe jumatate in zapada, iar asta il facea sa se simta ca o meduza ce cotrobaie printre alge. Doar ca, la scurt timp, degetele il furnicara cu senzatia de arsura. Zambi. Intotdeauna i se paruse interesant felul in care lucrurile prea reci frigeau. Il facea sa se intrebe daca nu cumva tot ce era opus avea intr-un final aceeasi esenta. Isi ridica palmele, rezemandu-si bine coatele, si isi privi mainile. Erau inrosite. Le stranse in pumn si le relaxa de cateva ori, ochii albastri fixati mereu asupra unor puncte.
  " Ok, mandrelor. Ce ar fi sa..."
  Un sunet strident lovi imprejurimile, facandu-l pe Soimean sa-si scrasneasca dintii si sa se blesteme pentru ca nu ceruse un set de dopuri de urechi de Craciun.