With no-one wearing their real face

[Colin Hawkeye Rovson]

• Era in picioare o secunda mai tarziu, imediat dupa ce sunetul atinsese cea mai inalta frecventa. Nu il interesa ca spatele hainei de iarna negre era tapetat cu zapada presata si nici ca parul sau de la ceafa deja se uda in urma topirii. Isi scoase bagheta, urmarind-o cu privirea pe Julieta. Pai, norocul lor cand venea vorba de astfel de momente chiar nu se termina, corect? Trecuse prin atat de multe umar la umar cu Cercetasa, incat putea sa inteleaga si sa urmeze un plan de actiune automat, fara a se mai opri asupra detaliilor. Pentru ca deja isi formasera un sistem de functionare. Nu mai era nevoie de cuvinte si explicatii, doar de cateva priviri si gesturi.
  Aproba o data spre Julieta si isi ridica bagheta. Le facu semn celor doua Soimence sa stea cat mai aproape de copaci, iar el se lipi, la randul sau, cu spatele de trunchiul unui brad inalt. Daca era sa traga cineva, atunci aveau o sansa de protectie. Asta in conditiile in care locul de tragere se presupunea a fi in directia indicata. Dar, tinand cont ca sunetul parea sa fie de acolo...
  Hawkeye incerca sa apeleze la ce stia. Ceva, undeva in mintea lui, ii spunea ca asta ar trebui sa sune cunoscut. Parca intalnise ceva despre astfel de sunete intr-o lectie... Grija fata de Creaturile Magice sau poate Ierbologie...